franturi din viata

    Esti trist si in singuratatea ta pastrezi aceleasi monolog ...pe care il consideri banal..iar pe parcurs ce intrebariile tale se aduna ...devine complicat si iti dai seama ca esti inchis ca si cum ai fi jucat fazan.
    Devii agitat si iti dai seama ca nervozitatea ta se datoreaza faptului ca esti mult prea complexat de aspectul tau fizic si consideri ca nu captezi atentia celor din jur doar pentru ca Il condamni pe Dumnezeu ca a dat la altii mai mult si pe tine te-a lasat de izbeliste.In agonia ta incepi si lovesti incolo si incoace pe oricine indrazneste sa-ti vorbeasca pentru ca pentru tine toti sunt niste prefacuti si vor doar sa para ca au acumulat ceva cunostiinte si vor doar sa impresioneze.Esti sfidator pentru ca lupta interioara iti ascunde adevarata identitate.
   Durerea interioara spune ca ar fi timpul sa te eliberezi dar tu continui sa o alimentezi provocand rani celor care vor sa descopere adevarata frumusete care se ascunde dincolo de chipul tau...insa tu ii consideri ipocriti doar pentru ca ei au fost inzestrati cu aceste daruri.
   Nu-ti place sa-ti faci prieteni pentru ca ai considerat ca singuratatea iti este sora.N-ai prea iesit in lume de teama ca vei fi facut in fel si chip.Iti placea sa-ti petreci timpul stand cu capul in carti...aici te ragaseai de cele mai multe ori .Iti construisei o lume numai a ta...in care nimic si nimeni nu putea interveni...caci peretii erau riguros creati asfel incat nu exista perturbare.
  La un mometan dat printre rafturile bibliotecii ai descoperit o carte.Ai fost curios ce se afla dincolo de coperta asa ca ai deschiso.Surprizator sau nu ti-ai dat seama ca nu e o carte la fel ca toate celelalte asa ca ai fost fascinat.
  Ai inceput sa o citesti cu atentie si ai descoperit lucuri incredibile...incercai sa intelegi fiecare parte si meditai mult la acele randuri. 
  Trecuse un an..iar in tine ceva se intampla...nu stiai exact ce dar ai simtit cum zidurile inimii tale se prabusesc...rigiditatea ta s-a dat la o parte...iar trasaturile tale se schimbasera..pentru prima data ti-ai dat seama unde era defapt problema.
 Ai invatat cum sa cresti spiritaul ....cum sa inveti sa crezi ca toate lucurile pot devenii...ai invatat sa ti invingi temeriile...ai invatat sa nu-ti mai hranesti slabiciuniile...ai invatat ce inseamna iertarea...iar asta ai experimentat intai cu tine...si apoi cu toti ceilalati care te umilisera..ai invatat ca CINEVA a dat totul pentru tine..si ca esti creat dupa chipul si asemnarea Lui...ai invatat ca ai fost la intamplare...ci ca Dumnezeu te cunostea inca din pantecele mamei tale....El iti pregatise deja un scop pe lumea aceasta si ti-a dat si o nadejde ca va fi cu tine pana la sfarsitul vietii.
   Descoperind adevarata fericire...ai vrut sa spui si altora despre experienta ta asfel...ai devenit un misionar.
  Scopul tau a fost sa devii misionar si sa duci mai departe ceea ce Tatal Tau ti-a descoperit.Prin lucrul acesta ai salvat multe inimi...iar tu te consideri un om cu adevarat frumos si bogat.
  Caci adevarata frumusete nu consta numai in chipul pe care il ai...ci in ceea ce poti face pentru cei din jurul tau asfel incat lumina celui PREAINALT sa straluceasca peste intreaga ta fiinta iar adevarat fericirea ta sa poata devenii si fericirea altora...IAr adevara bogatie este pacea si bunatatea si speranta ca in final vei ajunge sa stai la masa cu CEL CE TE IUBESTE NEINCETAT.